Definita cuvantului bonitare
BONITÁRE s.f. 1. Operație prin care se apreciază bonitatea unei zone forestiere. ♦ Aprecierea multilaterală a unui animal, a unei păsări în vederea selecției. 2. Bonitarea apelor = determinarea valorii economice a unui curs de apă, a unui heleșteu etc. [< bonitate, după germ. Bonitierung].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu bonitare
DELESTÁRE s.f. Acțiunea de a delesta și rezultatul ei. [< delesta]. Vezi definitia »
ÎMPÚNGERE, împungeri, s. f. Acțiunea de a (se) împunge și rezultatul ei; înțepare. – V. împunge. Vezi definitia »
BARDASARE, Emanoil (1850-1935, n. Burdujeni-Suceava), pictor român. Peisaje („Burdujeni”), scene de gen sentimental-anecdotice, portrete („Fetița cu cartea”), schițe de compoziție („Stegarul”). Vezi definitia »
REVACCINÁRE s.f. Acțiunea de a revaccina și rezultatul ei. [< revaccina]. Vezi definitia »
indo-europinizare Vezi definitia »