ÎNTREGÍT, -Ă, întregiți, -te, adj. Făcut sau devenit întreg; completat. – V. întregi. Vezi definitia »

văruit, -ă, văruiți, -te adj. beat, în stare de ebrietate. Vezi definitia »

OȚELÍT, -Ă, oțeliți, -te, adj. 1. (Despre obiecte de metal) întărit prin călire; călit. ♦ Cu aspect de oțel; oțeliu. 2. Fig. Întărit, fortificat, călit; încercat. – V. oțeli. Vezi definitia »

OSTEOFÍT s.n. (Med.) Modificare patologică a apofizelor transverse ale vertebrelor. V. spondiloză. [< fr. ostéophyte, cf. gr. osteon – os, phyton – vegetație]. Vezi definitia »

înghebejít, -ă, adj. (reg.) 1. încolțit (prins într-un colț). 2. înghesuit, îndesat. Vezi definitia »