TĂTĂRÍME s. f. Neamul tătarilor (1); mulțime de tătari. – Tătar + suf. -ime. Vezi definitia »

ȚĂRĂNÍME s. f. Populația mediului sătesc ocupată nemijlocit cu cultivarea pământului și creșterea animalelor; totalitatea țăranilor, mulțime de țărani. – Țăran + suf. -ime. Vezi definitia »

neomeníme s.f. (înv.) neomenie. Vezi definitia »

PĂTRÍME, pătrimi, s. f. A patra parte dintr-un întreg împărțit în părți egale; sfert. ♦ Spec. (Muz.) A patra parte dintr-o notă întreagă; p. ext. notă care are valoarea unui sfert dintr-o notă întreagă. – Patru + suf. -ime. Vezi definitia »

sălășíme s.f. (reg.) loc de odihnă, pe care s-a așezat ceva sau cineva. Vezi definitia »