DEFINÍȚIE s. f. operație logică prin care se determină conținutul unei noțiuni, notele ei esențiale, indicându-se genul proxim și diferența specifică, sau se precizează înțelesul unui cuvânt ori simbol; propoziție prin care se exprimă această determinare. ♦ prin ~ = prin însăși natura lucrurilor. (< fr. définition, lat. definitio) Vezi definitia »

STRANGULÁȚIE, strangulații, s. f. (Rar) Strangulare. – Din fr. strangulation, lat. strangulatio. Vezi definitia »

NEOFORMÁȚIE s.f. 1. (Biol.) Formare nouă a unui organ sau țesut; tumoare; neoplazie. 2. (Geol.) Acumulare (locală) care poate apărea în diverse orizonturi ale solului. [Gen. -iei, var. neoformațiune s.f. / < fr. néoformation]. Vezi definitia »

SUBSTÁȚIE, substații, s. f. Stație auxiliară, intermediară (de pompare, de distribuție a electricității, de tracțiune etc.). – Sub¹- + stație (după fr. sous-station). Vezi definitia »

ALOPLASTÍE s.f. (Med.) Aloplastică. [< fr. alloplastique]. Vezi definitia »