CUPÓLĂ, cupole, s. f. Partea de formă semisferică, poligonală sau eliptică care alcătuiește acoperământul unui dom, unei turle sau unui mare edificiu; boltă. – Din fr. coupole. Vezi definitia »

șpureáncă s.f. (reg.) fată nelegitimă. Vezi definitia »

BENZEDRÍNĂ s. f. amfetamină. (< fr. benzédrine) Vezi definitia »

MANDÍBULĂ s.f. 1. Falcă, maxilar (în special, cel inferior). 2. Fiecare dintre cele două părți ale ciocului păsărilor. 3. Organ din aparatul bucal al unor insecte cu care acestea taie frunzele sau își sfâșie prada. [Cf. fr. mandibule, lat. mandibula]. Vezi definitia »

MASELÓTĂ s.f. (Tehn.) Exces de metal lăsat la partea superioară a unui lingou sau pe părțile masive ale pieselor turnate; cap pierdut. [< fr. masselotte]. Vezi definitia »