BASTÍLIE s. f. 1. (în evul mediu) construcție dintr-un sistem de fortificații. 2. castel întărit. 3. (fig.) închisoare, cetățuie fortificată; simbol al puterii arbitrare. (< fr. bastille) Vezi definitia »

a da cu coastele în populație expr. (d. o femeie de moravuri ușoare) a întreține relații sexuale cu un număr nelimitat de parteneri; a duce o viață libertină. Vezi definitia »

AURĂRÍE, aurării, s. f. 1. Obiecte de aur (1). 2. (Pop.) Mină de aur (1). [Pr.: a-u-] – Aur + suf. -ărie. Vezi definitia »

OPOTERAPÍE s. f. Tratament aplicat în diferite boli care constă în administrarea de sucuri, extracte sau pulberi de țesuturi, de organe sau de glande endocrine; organoterapie. – Din fr. opothérapie. Vezi definitia »

ENDOFAZÍE s. f. (Psih.) Trăire interioară a actului vorbirii; limbaj interior. – Din fr. endophasie. Vezi definitia »