GENIALITÁTE s. f. Caracterul sau însușirea unui geniu ori a ceea ce este genial. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. génialité. Vezi definitia »

VANITÁTE s. f. ambiție deșartă și trufașă; orgoliu, trufie, înfumurare, îngâmfare. ◊ deșertăciune. (< fr. vanité, lat. vanitas) Vezi definitia »

povéste (povéști), s. f. – 1. Narațiune. – 2. Istorisire, fabulă, povestire fantastică. – 3. Faimă, reputație. Sl. povĕstĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Cihac, II, 454), cf. veste. – Der. povesti, vb. (a istorisi, a nara); povestaș (var. povestitor), s. m. (persoană care spune sau scrie povești). Din rom. provin săs. poweste „poveste”, powestin „a povesti”. Vezi definitia »

FENOMENALITÁTE s.f. Faptul de a fi fenomenal (2) [în DN]. [Cf. fr. phénoménalité]. Vezi definitia »

ARHÓNTE s.m. (În Atena antică) Titlu dat înalților magistrați care conduceau republica; cel care purta acest titlu. [< fr. archonte. / cf. lat., gr. archon]. Vezi definitia »