ștélmaș, ștélmașuri, s.n. (reg.) 1. colțar cu limbă. 2. (în forma: ștelmos) zgârieci (instrument pentru tras linii paralele). Vezi definitia »

pirgăuáș, pirgăuáșe, s.n. (reg.) clopoțel mic. Vezi definitia »

CĂRPINÍȘ, cărpinișuri, s. n. Pădurice sau desiș de carpeni; cărpinet. – Carpen + suf. -iș. Vezi definitia »

BORCHÍȘ s. n. Nisipuri fine, cu conținut de particule prăfoase și argiloase în stare afînată și saturate cu apă sub presiune care, la deschiderea lor prin lucrări miniere sau săpături în gropi de fundație, devin o masă fluidă vîscoasă, ce năvălește în lucrarea respectivă. Vezi definitia »

măntúș, măntúși, s.m. (reg.) pește cu solzi mărunți; mihalț. Vezi definitia »