SCUTURĂTÚRĂ, scuturături, s. f. Faptul de a (se) scutura. 1. Mișcare bruscă și repetată; clătinare, zgâlțâire, zdruncinare. 2. Dereticare, curățenie. 3. Scuturatul pomilor (ca să cadă fructele). – Scutura + suf. -ătură. Vezi definitia »

CLAUZÚLĂ, clauzule, s. f. Fiecare dintre silabele accentuate de la sfârșitul unui vers care, prin dispunerea lor armonioasă împreună cu silabele neaccentuate, creează un ritm expresiv. ♦ Cuvintele finale ale unei fraze în proză, ale unei strofe sau ale unui vers, dispuse astfel încât să producă un efect expresiv. [Pr.: cla-u-] – Din lat. clausula. Vezi definitia »

șnálă, șnăli și șnále, s.f. (reg.) 1. clanță la ușă. 2. agrafă; bold. Vezi definitia »

MUC DE ȚIGARĂ aboneu, halbă, locotenent, locotenent-colonel, sergent. Vezi definitia »

BASARABEÁNCĂ, basarabence, s.f. Femeie care face parte din populația de bază a Basarabiei sau este originară din Basarabia. (din n. pr. Basarabia + suf. -eancă) Vezi definitia »