SPECTROSCOPÍE s. f. 1. ramură a fizicii care studiază spectrele de emisiune sau absorbție ale diferitelor substanțe. 2. capitol al fizicii nucleare care studiază spectrele energetice ale radiațiilor. (< fr. spectroscopie) Vezi definitia »

CRESTOMATÍE s. f. v. crestomație. Vezi definitia »

EUFONÍE, eufonii, s. f. Succesiune armonioasă de vocale și de consoane, care are drept efect o impresie acustică plăcută. [Pr.: e-u-] – Din fr. euphonie, lat. euphonia. Vezi definitia »

NISTAGMOGRAFÍE s. f. tehnica înregistrării mișcărilor nistagmice. (< fr. nystagmographie) Vezi definitia »

IMUNOCHIMÍE s.f. Disciplină care studiază din punct de vedere chimic componentele celulelor microbiene care dau imunitatea. [Gen. -iei. / < fr. immunochimie]. Vezi definitia »