METALÉPSĂ, metalepse, s. f. Figură de stil înrudită cu metonimia, care constă în indicarea unui amănunt antecedent pentru a sugera consecința unui fapt, sau invers. – Din fr. métalepse. Vezi definitia »

mutélcă (mutélci), s. f. – Piuliță. – Var. mutercă. Pol. muterka, din germ. Mütterchen „mămică” (Cihac, II, 207; Iordan, Dift., 95; Scriban; Iordan, BF, VI, 169). În Mold. Vezi definitia »

AEROMEDICÍNĂ s.f. Ramură a medicinii care se ocupă cu studiul influenței zborului asupra organismului; medicină aeronautică. [Cf. germ. Aeromedizin]. Vezi definitia »

PTOMAÍNĂ s.f. Substanță otrăvitoare rezultată din putrefacția proteinelor animale. [Pron. -ma-i-. / < fr. ptomaïne, cf. gr. ptoma – cadavru]. Vezi definitia »

TÁBĂRĂ, tabere, s. f. 1. Loc (întărit) unde staționează trupele un timp mai îndelungat în vederea efectuării de exerciții practice pe teren cu efective de mari unități; tabie (2). ♦ Popas; etapă. 2. Așezare vremelnică în corturi. ♦ Așezare (în aer liber) pentru adăpostirea copiilor, a elevilor, a muncitorilor etc. aflați la odihnă sau a sportivilor în timpul antrenamentelor. ♦ (Sport) Cantonament. 3. Grup de care în mers sau în popas; convoi. 4. (Înv.) Oaste; p. ext. mulțime, gloată. 5. Grup de oameni opus altui grup; grupare, asociație care luptă pentru o anumită cauză. – Din sl. taborŭ. Vezi definitia »