Definita cuvantului bucină
BUCÍNĂ s.f. Instrument de suflat la romani, asemănător cornului de vânătoare de astăzi. [Pl. -ne. / < lat. bucina].

Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu bucină
prostícă adj. f . (reg.) prostuță. Vezi definitia »
ACVARÍSTICĂ s. f. Creșterea peștilor în acvariu. – Din germ. Aquaristik. Vezi definitia »
SONÁNTĂ, sonante, s. f. Consoană a cărei emisiune nu comportă nici un zgomot și care are unele caracteristici articulatorii și funcționale apropiate de vocale. ◊ (Adjectival) Consoană sonantă. – Din fr. sonnante. Vezi definitia »
OIȘOÁRĂ, oișoare, s. f. (Pop.) Oiță (1). [Pr.: o-i-] – Oaie + suf. -ișoară. Vezi definitia »
BÉNĂ s.f. 1. Platformă închisă a unui autocamion în care se așază încărcătura. 2. Cupă a unei macarale care prinde materialul de ridicat și transportat. [< fr. benne]. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z