Definita cuvantului bucină
BUCÍNĂ s.f. Instrument de suflat la romani, asemănător cornului de vânătoare de astăzi. [Pl. -ne. / < lat. bucina].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu bucină
CHELĂREÁSĂ, chelărese, s. f. Soția chelarului; femeie care îndeplinea funcția de chelar; chelăriță. – Chelar + suf. -easă. Vezi definitia »
păncăneálă, păncănéli, s.f. (reg.) vânzoleală, mișcare de colo colo, pentru a nu sta degeaba. 2. umblare fără rost, batere a drumurilor de pomană. Vezi definitia »
chíșcă (chíște), s. f. – 1. Colon, intestinul gros al animalelor. – 2. Tobă, cîrnat. – 3. (Loc. adv.) Dens, îndesat. – Var. chioșcă. Rut. kyška „mațe”, rus. kiška, pol. kiszka „mațe, tobă” (Cihac, II, 50; Berneker 679). Vezi definitia »
CODIRÍȘCĂ s. f. v. codiriște. Vezi definitia »
DĂSCĂLEÁLĂ, dăscăleli, s. f. Faptul de a dăscăli (2); cicăleală, dăscălitură. – Dăscăli + suf. – -eală. Vezi definitia »