DISONÁNȚĂ s.f. Împerechere de sunete sau de note muzicale care impresionează neplăcut auzul. ♦ Întâlnire neplăcută auzului între silabe sau cuvinte; cacofonie. ♦ (Rar) Stridență; dezacord. / < fr. dissonance, cf. lat. dissonantia]. Vezi definitia »

FANEROGÁMĂ I. adj. plantă cu pistile și stamine aparente. II. s. f. pl. încrengătură a plantelor cu flori; spermatofite, antofite. (< fr. phanérogame/s/) Vezi definitia »

ENDOENZÍMĂ s.f. (Biol.) Enzimă care își exercită activitatea chiar în celulele în care a fost produsă. [Pron. -do-en-. / < fr. endoenzyme]. Vezi definitia »

pareátcă¹, parétce, s.f. (înv. și reg.) 1. birocratism; tipic; rutină. 2. epitet dat unui om birocrat, tipicar, cu obiceiuri și concepții învechite. Vezi definitia »

ATÉLĂ s. f. piesă metalică, din lemn sau material plastic, pentru imobilizarea unui membru fracturat. (< fr. attelle) Vezi definitia »