OXIHEMOGLOBÍNĂ s.f. Compus nestabil format în procesul respirației prin acțiunea oxigenului asupra hemoglobinei. [< fr. oxyhémoglobine]. Vezi definitia »

OSEÍNĂ s. f. proteină în oase, în piele și cartilaje. (< fr. osséine) Vezi definitia »

teleágă (-égi), s. f. – Căruță mică, căruță ușoară cu două roți. – Var. telegă, teligă, tileagă. Mr. tăl’igá. Sl. tĕlega, cuvînt de origine dubioasă (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Cihac, II, 406; Conev 71; cf. Vasmer, III, 89), cf. bg. talĕg, sb. teljiga, pol., rus. telĕga, slov., mag. taliga. – Der. telegar, s. m. (cal de trăsură); telegări, vb. (Olt., a obosi caii peste măsură, a extenua); teleașcă, s. f. (căruță mică), din rus. teljezka (Scriban). Vezi definitia »

HEGÍRĂ s.f. eră la mahomedani, datând de la fuga lui Mahomed de la Meca la Medina, în anul 622. (< fr. hégire) Vezi definitia »

ENDOFLEBÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a tunicii interne a venelor. [< fr. endophlébite]. Vezi definitia »