Definita cuvantului proprietar
PROPRIETÁR, -Ă, proprietari, -e, s. m. și f. Persoană care are drept de proprietate asupra unui bun; stăpân, posesor; spec. persoană care posedă un imobil (considerată în raport cu chiriașul ei). ◊ Mare proprietar = moșier, latifundiar. [Pr.: -pri-e-] – Din fr. propriétaire, lat. proprietarius.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu proprietar
școlar s. m. sg. (tox.) codeină. Vezi definitia »
CALVÁR s.n. Chin, suferință; durere îndelungată. [Pl. -ruri, -re. / < fr. calvaire, cf. lat. calvarium]. Vezi definitia »
JUSTIȚIÁR adj., s.m. (Liv.) 1. (Cel) care avea dreptul de a împărți dreptatea într-o regiune (mai ales în orânduirea feudală). 2. (Cel) care iubește dreptatea, iubitor de dreptate. [Pron. -ți-ar. / < fr. justicier]. Vezi definitia »
POLIMOLECULÁR, -Ă, polimoleculari, -e, adj. Care este format din mai multe molecule. – Din engl. polymolecular. Vezi definitia »
OLĂNÁR, olănari, s. m. (Rar) Meșteșugar care face olane. – Din olan + suf. -ar. Vezi definitia »