TURCOLOGÍE s. f. disciplină care studiază cultura și civilizația turcă. (< germ. Turkologie) Vezi definitia »

prăpástie (-ăstii), s. f. – 1. Hău, abis, genune. – 2. Gol, imensitate. – 3. Prostie, fleac. – Sl. (rus.) propastĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 211), cf. prăpădi. – Der. prăpăstui, vb. (a rostogoli; refl., a se năpusti; refl., a se tulbura); prăpădere, s. f. (înv., prăpastie), creație personală a lui Dosoftei; prepestenie, s. f. (Olt., prăpastie; dezastru). Vezi definitia »

ZAHARIMETRÍE s. f. Metodă de verificare a concentrației soluțiilor de zaharoză cu ajutorul zaharimetrului. [Sil. -tri-] – Din fr. saccharimétrie. Vezi definitia »

AUTOBIOGRAFÍE, autobiografii, s. f. Expunere orală sau scrisă a vieții unei persoane făcute de ea însăși. ♦ Operă literară aparținând genului epic, în care autorul își povestește viața. [Pr.: a-u-to-bi-o-] – Din fr. autobiographie. Vezi definitia »

GLOSOTOMÍE s. f. amputație chirurgicală a limbii. (< fr. glossotomie) Vezi definitia »