ÎNGLODÁ, înglodez, vb. I. Refl. A se înfunda în noroi (fără a mai putea ieși); a se înnămoli, a se împotmoli. ♦ Fig. A face multe datorii. [Var.: (înv.) înglodí vb. IV] În + glod. Vezi definitia »

posedá (poséd, posedát), vb. – A avea. Fr. posséder. – Der. posesie, s. f. (Mold., arendă), din lat. possesio, prin intermediul pol. posesye (Tiktin), rus. posesija (Sanzewitsch 207); posesi(un)e, s. f., din fr. possession; posesiv, adj., din fr. possesif; posesor, s. m. (deținător; Mold., arendaș); deposeda, vb., din fr. déposseder. Vezi definitia »

GRADÁ vb. tr. 1. a marca gradele, a împărți în grade. 2. (mil.) a acorda (cuiva) un grad; a gradua. 3. a mări sau a micșora treptat; a nuanța. (< fr. graduer) Vezi definitia »

ÎNFUNDÁ, înfúnd, vb. I. 1. Tranz. A pune fund la un butoi, la o putină etc. ♦ A astupa complet un orificiu, o deschizătură. ◊ Expr. A-i înfunda (cuiva) gura = a obliga (pe cineva) să tacă. ♦ Fig. A înăbuși un sunet, un zgomot. ◊ Loc. adv. Pe înfundate = fără zgomot, înăbușit. 2. Refl. (Despre drumuri, suprafețe etc.) A se închide, a se sfârși. ◊ Expr. (Fam.) A i se înfunda (cuiva) = a ajunge într-o situație fără ieșire, a nu-i mai merge; a o păți. ♦ (Despre conducte, șanțuri etc.) A se astupa. ◊ Tranz. A înfunda un șanț. 3. Tranz. A vârî, a îndesa (undeva la fund, în adâncime) ♦ A umple bine. ◊ Expr. A înfunda ocna (sau temnița, pușcăria) = a fi condamnat la ani grei de închisoare. ♦ A Îndesa pe cap pălăria sau căciula. ♦ Refl. A se duce, a intra, a se ascunde într-un loc unde nu poate fi ușor descoperit. ♦ Fig. A pune pe cineva într-o situație grea, fără ieșire. 4. Refl. și tranz. A (se) adânci, a (se) cufunda. ♦ Refl. A intra într-un loc care este (sau pare a fi) fără capăt, fără ieșire. – Lat. infundare sau în + fund. Vezi definitia »

SUDÁ vb. I. tr. a îmbina două piese de metal prin sudare. II. refl. 1. (despre oase, ligamente) a se uni, a se lega, a se lipi. 2. (despre elemente de vorbire) a se alipi unul de altul, formând un singur cuvânt. (< fr. souder) Vezi definitia »