-MERÍE Element secund de compunere savantă cu semnificația „subdiviziune”, „formație, repetiție în părți, a părților”. [< it. -meria, cf. gr. -mereia, -meria < meiresthai – a-și lua partea]. Vezi definitia »

EPILEPSÍE s.f. Boală nervoasă manifestată prin accese de convulsii însoțite de pierderea cunoștinței și a sensibilității; (pop.) boala copiilor. [Gen. -iei. / < fr. épilepsie, cf. gr. epilepsia – acces]. Vezi definitia »

ORGANOGRAFÍE s.f. 1. Ramură a zoologiei și a botanicii care se ocupă cu descrierea organelor animalelor și ale vegetalelor. 2. Descrierea amănunțită a părților unui instrument muzical și a modului de funcționare a acestuia. [Gen. -iei. / < fr. organographie]. Vezi definitia »

INOCULÁȚIE s.f. Introducere în organism a unor germeni patogeni (cu virulență atenuată); inoculare. [Gen. -iei. / cf. fr. inoculation, lat. inoculatio]. Vezi definitia »

HEPARINURÍE, heparinurii, s. f. (Med.) Prezența heparinei în urină; cantitate de heparină prezentă în urină. – Din fr. héparinurie. Vezi definitia »