Definita cuvantului puță
PÚȚĂ, púțe, s. f. (Vulgar) 1. (În limbajul copiilor) Penis. 2. Mucos, țângău. (macedorom. și meglenorom. puță, istrorom. puțę; < produs expresiv, aparținător fam. piț-, care indică un obiect de dimensiuni reduse (cf. pipiric, pițigoi, pitic, puțin) și care, după toate probabilitățile, pare să descindă din lat. cf. praepūtium (= prepuț), sălăpūtium (= mormoloc, copil mic), care indică existența unui *pūtium (= mic), cf. de asemenea putus și pittinus, pissinus; lat. *pūtium a fost deja postulat de către P. Papahagi; celelalte explicații nu sunt suficiente: a. din cr. puca < it. pulcella, b. din pol., ceh. pica (= vulvă), c. dintr-un lat. *pupucea, d. dintr-un lat. *pubucea < pubes, e. dintr-un lat. *putea < putus, f. din lat. potta (= labie, buză) g. preindoeurop.)
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu puță
nădălduínță, nădălduínțe, s.f. (înv.) nădejde. Vezi definitia »
sécică, s.f. (reg.; cu sens colectiv) paie tăiate mărunt pentru hrana vitelor. Vezi definitia »
noádă, noáde, s.f. (pop.) 1. regiune situată în jurul coccisului (la om) și la rădăcina cozii (la animale și păsări); coccis, târtiță. 2. (reg.) încheietura mâinii. Vezi definitia »
MANÍȘCĂ, maniște, s. f. (Înv.) Plastron (brodat), de obicei de culoare albă, la cămășile bărbătești. – Din rus. manișka. Vezi definitia »
AXÍLĂ s. f. 1. subsuoară. 2. loc unde se împreună ramura cu trunchiul unei plante sau frunza cu ramura. (< fr. axile, lat. axilla) Vezi definitia »