brázdă (-de), s.f. – 1. Fîșie îngustă de pămînt tăiată și răsturnată cu plugul. – 2. Răzor, teren însămînțat, terasă. – 3. Bulgăre de pămînt. – 4. Polog. – Mr., megl. brazdă. Sl. brazda (Miklosich, Lexicon, 42; Slaw. Elem., 15, Cihac, Berneker 75); cf. bg., sb. brazda, rus. borozdá. Der. brăzda (var. brăzd(u)i, brezda, îmbrăzda), vb. (a trage brazde: a tăia); brăzdar, s.n. (fierul plugului); brăzdător, s.n. (brăzdar); brăzdătură, s.f. (brazdă); brăzdoi, s.n. (brazdă greșită). Vezi definitia »

UMBRÍȚĂ, umbrițe, s. f. (Pop.) Umbrișoară. – Umbră + suf. -iță. Vezi definitia »

RULÓTĂ, rulote, s. f. Vehicul cu două roți, remorcat la un autoturism și dotat cu elemente de confort proprii unei mici camere de locuit. – Din fr. roulotte. Vezi definitia »

RADIODISCOTÉCĂ s. f. discotecă radio. (< radio² + discotecă) Vezi definitia »

ADEVERÍNȚĂ, adeverințe, s. f. Dovadă scrisă de recunoaștere a unui fapt, a unui drept. – Adeveri + suf. -ință. Vezi definitia »