FÁTUM s. n. (Livr.) Destin irevocabil, fatalitate, soartă. – Cuv. lat. Vezi definitia »

RÁDIUM s. n. v. radiu. Vezi definitia »

ÓPPIDUM s. n. așezare romană fortificată, centru economic, politic, religios și militar, un început de oraș. (< lat. oppidum) Vezi definitia »

QUATÉRNIO TERMINÓRUM (qua pron. cva) s. n. inv. (log.) eroare de raționament datorată ambiguității termenului mediu, care face ca silogismul să aibă patru termeni în loc de trei. (< lat. quaternio terminorum) Vezi definitia »

ULTIMÁTUM, ultimatumuri, s. n. Comunicare cuprinzând condițiile irevocabile pe care o putere, un stat, un împuternicit le pune altuia în vederea rezolvării unei situații litigioase de care depind relațiile lor reciproce. [Var.: (înv.) ultimát s. n.] – Din fr. ultimatum, germ. Ultimatum. Vezi definitia »