ASCENDÉNȚĂ, ascendențe, s. f. Linie de rudenie ascendentă; origine, obârșie. – După fr. ascendance. Vezi definitia »

coroánă (coroáne), s. f. – Podoabă pentru cap în formă de cerc, cunună. – Var. (înv.) coronă. Lat. corona (sec. XVII). Este dublet al lui cunună. Este posibil să fi intrat în rom. indirect, cf. ngr. ϰορώνη, mag. korona, bg., pol., rus. korona. – Der. (în)corona, vb. (a pune coroana), sec. XVII; coronație, s. f. (înv., încoronare); coronament, s. n. (cornișă), din fr. couronnement; coroniște, s. f. (plantă, Coronilla varia). Vezi definitia »

DEBITÉZĂ s.f. Piesă din material refractar prin care se trage sticla topită la fabricarea geamurilor. [< fr. débiteuse]. Vezi definitia »

AMORÉTĂ s. f. 1. statuetă de copil cu aripioare. 2. statuetă reprezentând pe Amor, zeul dragostei la romani. (< germ. Amorette) Vezi definitia »

APONEVRÓZĂ, aponevroze, s. f. Membrană fibroasă albă, foarte rezistentă, care acoperă și susține mușchii. – Fr. aponévrose (< gr.). Vezi definitia »