CIMBRU s.m. 1. Plantă erbacee cultivată în grădină, cu flori liliachii sau albe punctate cu roșu, ale cărei rămurele și frunze ascuțite se folosesc drept condiment; pop. cimbru-de-grădină, cimbru mirositor (Satureja hortensis). 2. Plantă cultivată în țările mediteraneene, înrudită cu maghiranul, cunoscută la noi doar ca plantă de cultură, cu aspect de tufă înaltă cu frunze mai late și flori mici, divers colorate, ale cărei părți aeriene sunt utilizate în scopuri medicinale sau drept condiment; există varietăți cu frunze piperate, altele cu miros de lămâie sau de chimion; pop. lămâioară, cimbru adevărat, timian (Thymus vulgaris) 3. Cimbrul-de-câmp sau cimbrișorul (Thymus serpyllum) este o plantă erbacee spontană, târâtoare, folosită ca plantă medicinală. Vezi definitia »

CALÁNDRU s. n. 1. mașină cu mai mulți cilindri metalici rotitori, prin care trece și este presat un material. 2. presă cu cilindri în tipografie pentru imprimarea în relief, pe carton special, a matrițelor de stereotipie. (< fr. calandre) Vezi definitia »

UNDAMÉTRU, undametre, s. n. Aparat pentru măsurarea frecvențelor oscilațiilor electromagnetice. – Din fr. ondemetre (după undă). Vezi definitia »

CĂLUGĂRU, Alice (pseud.: Alice Orient) (1886- înainte de 1940, Paris), scriitoare română. Stabilită la Paris (1906). Lirică romantică („Viorele”), dominată de sentimentalism și livresc, sau simbolistică. Un roman poematic, cu elemente autobiografice („Tunica verde”), scris în limba franceză. Vezi definitia »

FOTOELASTICIMÉTRU, fotoelasticimetre, s. n. (Fiz.) Aparat folosit în fotoelasticimetrie. [Pr.: -to-e-] – Din fr. photoélasticimètre. Vezi definitia »