pohoiálă, s.f. (înv. și reg.) 1. boală de ochi la cai, datorită căreia aceștia nu mai văd drumul (cataractă, leucom, epitoră, urdoare). 2. membrană care învelește diferite organe interne ale corpului, în special stomacul și intestinele; prapur. 3. partea de jos a burții animalelor; vintre. 4. parte a corpului animalelor situată între ultima coastă și osul șoldului, formând o adâncitură; deșert, flămânzare. 5. (în forma: povăială) șira spinării, spatele. 6. (la pl.; în forma: povâieli) marginile blănii de miel care nu sunt acoperite de lână și care din această cauză nu se pot folosi la căciuli și pieptare. Vezi definitia »

LEPÍSMĂ s. f. 1. insectă cu corpul gri-argintiu, care trăiește în locurile umede ale caselor. 2. stamină cu aspect scuamiform, la baza ovarului. (< fr. lépisme) Vezi definitia »

CLOCEÁLĂ, cloceli, s. f. Acțiunea de a (se) cloci. – Cloci + suf. -eală. Vezi definitia »

ȚÂȘPOÁCĂ, țâșpoace, s. f. (Reg.) Poșircă. ♦ Mâncare de proastă calitate, zeamă lungă. Vezi definitia »

IMORTÉLĂ s.f. (Bot.) Plantă erbacee cu frunze puține și cu flori mici, galbene sau roz-purpurii; (pop.) plevaiță. [< fr. immortelle]. Vezi definitia »