OBLIGÁT, -Ă adj. 1. Căruia i se impune cu necesitate să facă ceva; care este constrâns să facă ceva. 2. (Liv.) Obligatoriu. 3. Îndatorat, recunoscător. [< obliga]. Vezi definitia »

DEGRADÁT, -Ă, degradați, -te, adj. (Despre persoane) Care a pierdut gradul pe care l-a avut. ♦ Decăzut sub raport moral sau social; înjosit; stricat, corupt, vicios. ♦ (Despre obiecte, materiale etc.) Care și-a pierdut calitățile; stricat, deteriorat, ruinat. ♦ (Despre terenuri) Care și-a pierdut calitățile, devenit neproductiv. – V. degrada. Vezi definitia »

NECOMBINÁT adj. v. NATIV (2). (Chim.; despre elemente, mai ales despre metale) Care se găsește în zăcămintele din scoarța pământului în stare pură, necombinată cu alte substanțe. [DEX '98] Vezi definitia »

cacat Vezi definitia »

PATENTÁT, -Ă, patentați, -te, adj. 1. (Despre invenții) Pentru care s-a acordat o patentă (1); brevetat. 2. Fig. (Peior.; despre însușirile oamenilor) Notoriu, evident. ♦ (Rar) Care are o proastă reputație. – V. patenta. Vezi definitia »