TRIÁDĂ s.f. 1. (Ant.) Reunire a trei divinități, trei ființe etc. ♦ Ansamblu format dintr-o strofă, o antistrofă și o epodă în poezia greacă. 2. (În filozofia lui Hegel) Schemă de explicare a oricărui proces de dezvoltare, cuprinzând trei etape: teza, antiteza și sinteza. 3. Grupare a trei entități, elemente cu proprietăți asemănătoare. [Pron. tri-a-. / < fr., it. triade, lat. trias]. Vezi definitia »

ÎNTORSÚRĂ, întorsuri, s. f. (Rar) 1. Întorsătură (1). 2. Fig. Mlădiere, modulație, intonație (nouă); întorsătură (2). – Întors² + suf. -ură. Vezi definitia »

șopréică, șopréici, s.f. (reg.) construcție rudimentară care servește ca adăpost provizoriu pentru oameni. Vezi definitia »

TIGRÉSĂ s. f. tigroaică. (< fr. tigresse) Vezi definitia »

HELIODERMÍTĂ s. f. denumire generală pentru afecțiunile cutanate provocate de razele solare. (< fr. héliodermite) Vezi definitia »