TRON², tronuri, s. n. 1. (Pop.) Ladă în care țăranii își păstrează diverse obiecte, mai ales de îmbrăcăminte. 2. (Reg.) Sicriu. – Din germ. dial. Truh(e)n. Vezi definitia »

TRON¹ s. n. 1. scaun, jeț special împodobit pe care stau monarhii la ceremonii. ◊ (fig.) simbol al puterii regale, al domniei. 2. (fig.) puterea suverană a monarhilor; domnie. 3. (astrol.) semn diurn atribuit unei plante. (< fr. trône, lat. thronus, germ. Throns) Vezi definitia »

SILICÓN s.m. Nume generic pentru o substanță analogă corpurilor organice, în care siliciul înlocuiește carbonul. [< fr. silicone]. Vezi definitia »

sântión s.m. (pop.) numele a două sărbători creștine (Sf. Ion) celebrate una la 7 ianuarie, iar cealaltă la 24 iunie. Vezi definitia »

SINE-QUA-NON, adj. Absolut necesar, indispensabil, neaparat trebuincios. Vezi definitia »