POPONÉȚ³, poponețe, s. n. (Fam.) Șezut, dos (de copil). [Var.: poponeáță s. f.] – Din popou. Vezi definitia »

TURCULÉȚ, turculeți, s. m. Diminutiv al lui turc. – Turc + suf. -uleț. Vezi definitia »

PRUNÚȚ, prunuți, s. m. Prunișor. – Prun + suf. -uț. Vezi definitia »

LETOPISÉȚ, letopisețe, s. n. 1. Scriere veche cu caracter istoric, în care evenimentele sunt prezentate în ordine cronologică; cronică, hronic. [Acc. și: letopíseț] – Din sl. lĕtopĩsĩcĩ. Vezi definitia »

a-și lua traista-n băț expr. a pleca, a porni la drum. Vezi definitia »