Definita cuvantului propriu
PRÓPRIU, -IE, proprii, adj. 1. Care aparține în mod exclusiv cuiva; personal. ◊ Nume (sau substantiv) propriu = nume care se dă unui lucru sau unei ființe spre a le deosebi de alte lucruri sau ființe din aceeași categorie și care se scrie cu inițială mare. 2. Caracteristic, specific. 3. Care este bun pentru...; indicat, potrivit, adecvat. 4. (Despre cuvinte, despre termeni) Care redă exact ideea ce trebuie exprimată. ◊ Expr. Propriu-zis = de fapt, la drept vorbind. ♦ (Despre sensuri) De bază, prim. – Din lat. proprius, fr. propre.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu propriu
ÝTRIU s.n. Element metalic, alb-cenușiu, ușor, greu fuzibil, folosit la elaborarea unor aliaje. (din fr. yttrium) Vezi definitia »
PRESTÍGIU s.n. Autoritate morală; vază, considerație. ♦ (Fig.) Strălucire, atracție. [Pron. -giu. / < lat. praestigium, cf. it. prestigio, fr. prestige]. Vezi definitia »
REMÉDIU s.n. Leac, medicament. ♦ (Fig.) Mijloc de îndreptare a unei situații; soluție. [Pron. -diu. / < lat. remedium, cf. it. rimedio, fr. remède]. Vezi definitia »
NARANGÍU, -ÍE, narangii, adj. (Înv. și reg.) Portocaliu; roșu-deschis. [Var.: naramzíu, -íe, nărâmzíu, -íe, nerâmzíu, -íe adj.] – Din tc. narenci. Vezi definitia »
RESTITUTÓRIU, -IE adj. Prin care se cere o restituire. [Pron. -riu. / < lat. restitutorius, cf. fr. restitutoire]. Vezi definitia »