PROLEGÓMENE s. n. pl. (Livr.) Parte introductivă care precedă expunerea propriu-zisă într-o operă științifică. ♦ Ansamblu de noțiuni preliminare aparținând unui domeniu științific. – Din fr. prolégomènes. Vezi definitia »

DISPARIȚIÚNE s.f. v. dispariție. Vezi definitia »

fortiune joasa care face legatura intre doua unitati de relief sau regiuni, mai joase, peste o culme deluroasa sau muntoasa Vezi definitia »

întinăciúne s.f. (înv.) spurcare, pângărire, necinstire. Vezi definitia »

PREEMPȚIÚNE s. f. (Jur.) I. 1. Dreptul de a cumpăra sau achiziționa (în particular, al Administrației de Stat) înaintea oricărei alte persoane. 2. Actul de cumpărare sau achiziție prin aplicarea acestui drept. II. Actul de a intra în posesiune înaintea altora. (cf. fr. préemption, engl. preemption < mlat. praeemption, praeemptio = achiziție anterioară, anticipată (< emptio = achiziție, cumpărare < supin. emptum al lui emere = a cumpăra; (sens inițial) a lua) < praeemere = a cumpăra înainte < lat. pref. prae- = pre- + emere = a cumpăra) [MW, TLF] Vezi definitia »