Definita cuvantului caravelă
CARAVÉLĂ s.f. Navă cu vele cu patru catarge, folosită în trecut mai ales de spanioli și de portughezi. ♦ Bastiment turcesc. [< fr. caravelle, it. caravella, cf. port. caravela, sp. carabela].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu caravelă
SINÁXĂ s.f. Nume dat adunărilor primilor creștini. [< fr. synaxe, cf. gr. synaxis – adunare]. Vezi definitia »
schílă (-le), s. f. – Cîine, cățel. Ngr. σϰύλα „cățea” (Bogrea, Dacor., I, 267; Graur, BL, IV, 114). Cuvînt rar, neînregistrat în dicționare. Legătura cu (s)chelălăi „a lătra”, propusă de autorii citați, este improbabilă. Vezi definitia »
păunioáră, păunioáre, s.f. (reg.) păuniță. Vezi definitia »
DETÉNTĂ s. f. 1. expansiune bruscă a unui gaz prin mărirea volumului său. ◊ (fig.) destindere, ameliorare, îmbunătățire. 2. (sport) pas bătut, bătaie (înaintea unei sărituri); capacitatea pe care o au unii sportivi de a se desprinde cu ușurință de sol. (< fr. détente) Vezi definitia »
BĂLTICÍCĂ, bălticele, s.f. Diminutiv al lui baltă. Vezi definitia »