PLEISTOCÉN s.n. (Geol.) Prima epocă (serie) a cuaternarului, caracterizată din punct de vedere climatic prin alternanța intervalelor reci (glaciații) cu intervale calde (interglaciații); glaciar; diluviu. // adj. Care aparține acestei epoci; diluvian. [Pron. ple-is-. / < fr. pléistocène, cf. gr. pleistos – cel mai, kainos – nou]. Vezi definitia »

ACROGÉN, -Ă adj. (despre plante) care prezintă organe de reproducere la vârf. (< fr. acrogène) Vezi definitia »

SPECIMÉN s.n. (Uneori peior.) Exemplar, probă, model; mostră. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. spécimen, cf. lat. specimen – model]. Vezi definitia »

HIPOCRÉN s. n. enigmă în care soluția (o zicală, o expresie cunoscută) se obține prin interpretarea unei ilustrații. (< germ. Hippokrene) Vezi definitia »

COMATOGÉN, -Ă, comatogeni, -e, adj. (Med.) Care produce comă¹. Factor comatogen. – Din fr. comatogène. Vezi definitia »