BASTÁRD, -Ă, bastarzi, -de, s. m. și f. 1. Copil nelegitim. 2. Plantă sau animal rezultat din încrucișarea a două specii deosebite; corcitură. – It. bastardo. Vezi definitia »

NORD s.n. 1. Punct cardinal care se află în direcția stelei polare; miazănoapte. 2. Ținut, regiune etc. de la nord (1). [Cf. fr. nord, it. nord, germ. Nord]. Vezi definitia »

DISCÓRD¹ s. n. poezie lirică medievală provensală, cu o structură neregulată prin diversitatea strofelor sau chiar a limbilor. (< it. discordo) Vezi definitia »

LORD, lorzi, s. m. (În Anglia) 1. (În evul mediu) Mare proprietar funciar; (în prezent) titlu nobiliar ereditar sau conferit de monarh; persoană care poartă acest titlu. 2. Membru al camerei superioare a parlamentului. Camera Lorzilor. 3. Termen care intră în componența titlului oficial purtat de unii înalți demnitari. – Din engl., fr. lord. Vezi definitia »

LOZINCÁRD, -Ă adj. cu caracter de lozincă; care denotă un entuziasm neîntemeiat, de paradă. (< lozincă + -ard) Vezi definitia »