palaurdí, palaurdésc, vb. IV (reg.; în loc avb.) a o palaurdi = a fugi pe furiș, a o șterge, a o tuli, a spăla putina. Vezi definitia »

năbădí, năbădésc, vb. IV (reg.) a înălbi pânza. Vezi definitia »

dovedí (dovedésc, dovedít), vb. – 1. A arăta, a demonstra. – 2. a atesta, a indica. – 3. A învinge, a răzbi. Sl. dovesti, dovedǫ „a argumenta” (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Cihac, II, 100; Conev 98), cf. bg. doveždam „conduc”, doveden „condus”. – Der. dovadă, s. f. (probă, mărturie, evidență), postverbal (după Conev 98, din sl. dovadŭ, bg. dovod); dovadnic, s. m. (înv., martor); dovedeală, s. f. (demonstrație, mărturie); doveditor, adj. (care dovedește, care adeverește); nedovedit, adj. (care nu poate fi dovedit; incert; Arg., frumos, fain, fără seamăn). Vezi definitia »

glodí (glodésc, glodít), vb. – 1. A freca, a rade. – 2. A strînge. Sl. glodati „a rade” (DAR). Vezi definitia »

STAFIDÍ, stafidesc, vb. IV. Ref. (Despre boabele de struguri) A se usca; a deveni stafide. ♦ Fig. (Despre oameni și despre părți ale corpului lor) A se zbârci, a se încreți (ca o stafidă) din cauza slăbirii excesive, a bătrâneții etc. – Din stafidă. Vezi definitia »