a merge ca / cu turma (după cineva) expr. a urma (pe cineva) în mod automat / fără discernământ. Vezi definitia »

ÎNFOCÁ, (rar) înfóc, vb. I. (Rar) 1. Tranz. A înfierbânta, a încălzi ceva la foc; a da foc la ceva. 2. Refl. Fig. A se aprinde, a se înflăcăra (ca urmare a unui sentiment puternic). – În + foc. Vezi definitia »

CODIFICÁ vb. I. tr. A reuni legi disparate, norme juridice într-un cod. [p.i. codífic, 3.6 -că. / cf. fr. codifier]. Vezi definitia »

împlășcá vb. I (reg.; despre o haină) a o așeza pe unul sau pe amândoi umerii, fără a o îmbrăca pe mâneci. Vezi definitia »

sunducá, sundúc, vb. I refl. (reg.; despre oameni) a se posomorî. Vezi definitia »