TRIFÓRIU, triforii, s. n. Tribună îngustă, susținută de coloane subțiri, care înconjură nava centrală în bazilicile romanice și gotice, deasupra nivelului navelor laterale. – Din fr. triforium. Vezi definitia »

DESTINATÓRIU, -IE adj. (Jur.) Care fixează o destinație. [Pron. -riu. / cf. fr. destinatoire, lat. destinatorius]. Vezi definitia »

TÉRBIU s. n. Element chimic din familia lantanidelor. – Din fr. terbium. Vezi definitia »

EURÓPIU s. n. element chimic din grupa lantanidelor. (< fr. europium) Vezi definitia »

fíu (fíi), s. m. – Copil, băiat (considerat în raport cu părinții). – Mr. h’il’u, megl. il’u, istr. fil’. Lat. fῑlius (Pușcariu 618; Candrea-Dens., 588; REW 3303; DAR), cf. it. figlio, fr. fils, sp. hijo, port. filho. Cf. și fie. Der. firesc, adj. (filial); înfia, vb. (a adopta). – Der. neol. (din fr.) filial, adj.; filiați(un)e, s. f.; afilia, vb. Din rom. provine rut. fil (Miklosich, Wander., 15). Vezi definitia »