DEPÓZIT, depozite, s. n. 1. Loc, clădire în care se păstrează materiale de construcție, mărfuri etc., magazie. ♦ Formație militară care aprovizionează unitățile armatei cu materiale, muniții etc. 2. Ceea ce se depune spre păstrare; (în special) bani sau hârtii de valoare depuse în păstrare la o instituție bancară. ◊ Loc. adv. În depozit = în păstrare. ♦ Depozit legal = fond de cărți constituit prin predarea obligatorie de către tipografii și edituri a unui număr de exemplare din fiecare volum tipărit marilor biblioteci publice din țară. 3. Strat format prin sedimentarea substanțelor solide dizolvate sau aflate în suspensie într-un lichid; sediment. – Din lat. depositum (cu unele sensuri după fr. dépôt). Vezi definitia »

năzdrăvănít, năzdrăvănítă, adj. (reg.) năzdrăvan. Vezi definitia »

ubicuitate sf [At: SĂM. I, 138 / P: ~cu-i~ / V: ~cvi~, (înv) ~ichit~ / E: fr ubiquité] (Liv) 1 Atribut al lui Dumnezeu, prezent pretudindeni în același timp. 2 Însușire de a putea fi prezent pretudindeni (sau în mai multe locuri) în același timp. 3 (Rar) Universalitate (7). Vezi definitia »

YEMENÍT, -Ă, yemeníți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Yemenului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Yemenului sau yemeniților (1), privitor la Yemen sau la yemeniți. – Din fr. yéménite. Vezi definitia »

adâncit, -ă, adânciți, -te adj. spintecat cu cuțitul Vezi definitia »