șágă (șégi), s. f. – Glumă, poznă. Sl. šega, šuga (Cihac, II, 384; Byhan 334; Tiktin; Iordan, Dift., 73; Ivănescu, BF, VI, 104), cf. bg., sb. šega, šag, alb. šakë. – Der. șagaci,adj. (glumeț); șăgalnic, adj. (hazliu), var. șegalnic; șeganie, s. f. (înv., glumă); șegui (var. șugui), vb. (a glumi), din sl. šegovati, šegują. Vezi definitia »

TÁPĂ, tape, s. f. Scobitură, tăietură care se face la capătul lemnelor de construcție pentru a le putea îmbina unele cu altele. ♦ Tăietură care rămâne în trunchiul unui copac când tăietorul lovește cu toporul o dată pieziș și altă dată orizontal. – Et. nec. Vezi definitia »

PLĂTÍCĂ¹, plătici, s. f. Pește de apă dulce din familia ciprinidelor, cu corpul turtit lateral, cu capul mic și scurt (Abramis brama). – Din bg. platika. Vezi definitia »

TINDÚȚĂ, tinduțe, s. f. Diminutiv al lui tindă. – Tindă + suf. -uță. Vezi definitia »

vádră (va-dră) s. f. g.-d. art. védrei; pl. védre Vezi definitia »