hudub- Rădăcină expresivă care evocă ideea unei căderi zgomotoase. Creație expresivă; nu este altceva decît o var. de la hodoronc, s. v. – Der. hudubîșt, interj. (exprimă ideea unei căderi de apă), cf. bîști, bîldîbîc; hudubă, s. f. (pasăre de pradă), probabil datorită scufundării ei comparate cu aruncatul în apă; hudubleaje, s. f. (pasăre de pradă); hududoi, s. n. (vale strîmtă, rîpă); hudubeie (var. hud(r)ubețe, ho(n)drobeie), s. f. pl. (obiecte, vechituri); odobaie (var. hodobaie, (h)udubaie), s. f. (rablă, mașină veche; casă mare dărăpănată; persoană care seamănă cu un cal; vechitură, lucru uzat), cuvînt în mod evident egal cu cel anterior (după Scriban, de la dubă); odobeală, s. f. (temniță, închisoare), cuvînt rar, folosit numai de Ispirescu (după Cihac, de la dubă; după Candrea, de la dubeală); huduroi, s. n. (pămînt necultivat). Vezi definitia »

plehúb, -ă, adj. (reg.; despre oameni) surd. Vezi definitia »

ȘURÚB, șuruburi, s. n. 1. Tijă cilindrică de lemn sau de oțel, filetată, care servește la asamblarea a două ori a mai multor piese sau care transmite, transformă sau utilizează în diverse feluri mișcarea de rotație într-un mecanism. ◊ Loc. adv. În șurub = în formă de cerc sau de spirală. ◊ Expr. A-i face (cuiva) un șurub prin cap = a-i apuca (cuiva) șuvițe de păr din cap, răsucindu-le și trăgând de ele. A strânge șurubul = a întrebuința mijloace de constrângere față de cineva. 2. Nume dat unor unelte, dispozitive etc. care au ca parte componentă un șurub sau care se manevrează prin răsucire. ♦ Fig. Vârtej de apă. [Var.: șurúp s. n.] – Din germ. dial. Schrube. Vezi definitia »

șurúb (-buri), s. n. – 1. Tijă filetată. – 2. Truc, șiretlic. – Var. șurup. Germ. Schraube, dial. Schrube (Cihac, II, 394; Philippide, Principii, 38), cf. rus. sčurup, pol. szrub. – Der. șurubi, vb. (a înșuruba; a înșela); înșuruba (var. înșurupa), vb. (a prinde în șuruburi, a răsuci); deșuruba, vb. (a desface un șurub); șurubar, s. m. (intrigant); șurubărie, s. f. (intrigă, șmecherie); șurubelniță (var. șurupelniță), s. f. (unealtă cu care se pun sau se scot șuruburi). Vezi definitia »

sub forma de spirala, produsa prin actiunea de rasucire (de exemplu, in cazul fracturii spiroide, produsa prin mecanismul de rasucire, fractura, fiind indirecta, apare la distanta de zona de contact a agentului traumatic). Vezi definitia »