PREEMPȚIÚNE s. f. (Jur.) I. 1. Dreptul de a cumpăra sau achiziționa (în particular, al Administrației de Stat) înaintea oricărei alte persoane. 2. Actul de cumpărare sau achiziție prin aplicarea acestui drept. II. Actul de a intra în posesiune înaintea altora. (cf. fr. préemption, engl. preemption < mlat. praeemption, praeemptio = achiziție anterioară, anticipată (< emptio = achiziție, cumpărare < supin. emptum al lui emere = a cumpăra; (sens inițial) a lua) < praeemere = a cumpăra înainte < lat. pref. prae- = pre- + emere = a cumpăra) [MW, TLF] Vezi definitia »

INERVAȚIÚNE s.f. v. inervație. Vezi definitia »

MENȚÍNE vb. III. 1. tr. A păstra ceva neschimbat. ♦ A susține. 2. refl. A rămâne în aceeași stare. ♦ A-și păstra același loc, același post, aceeași poziție. [P.i. mențin, conj. -nă. / cf. it. mantenere, fr. maintenir, după ține]. Vezi definitia »

TELEGESTIUNE s. f. (inform.) mod de tratare a informațiilor la distanță printr-un sistem de teleinformatică. (< fr. télégestion) Vezi definitia »

foáltine s. f. pl. – Micsandră (Mattheola incana). Germ. Veilchen (DAR). În Trans. Vezi definitia »