Definita cuvantului casațiune
CASAȚIÚNE2 s.f. 1. V. casație. 2. (Jur.) Anulare a unei hotărâri judecătorești în urma admiterii recursului. 3. (Cont.) Totalizarea operațiilor privind scoaterea definitivă din uz și din inventar a unui mijloc fix; lichidare. 4. Spargere. [< fr. cassation].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu casațiune
ERUCTAȚIÚNE s.f. v. eructație. Vezi definitia »
SITUAȚIÚNE s.f. v. situație. Vezi definitia »
a pune (ceva) la naftalină expr. 1. a nu se mai interesa (de ceva); a da uitării (ceva). 2. a pune (ceva) la păstrare, a păstra (ceva) ca rezervă. Vezi definitia »
COPOSESIÚNE, coposesiuni, s. f. Posesiune în comun a unui lucru. [Pr.: -si-u-] – Din fr. copossession. Vezi definitia »
PĂȘÚNE, pășuni, s. f. 1. Loc acoperit cu vegetație ierboasă perenă, unde pasc vitele. ♦ P. restr. Vegetație ierboasă, iarbă (de pe locul unde pasc vitele). 2. (Înv. și reg.) Păscut, pășunat. [Var.: (înv. și pop.) pășúnă s. f.] – Lat. pastio, -onis. Vezi definitia »