SEMIÓTIC, -Ă I. adj. referitor la semiotică. II. s. f. știință care studiază semnele, indiferent de natura acestora; studiul simbolurilor; semiologie (2). ◊ orientare în gândirea teoretică contemporană care studiază fenomenele de semnificare și procese de comunicare. (< fr. sémiotique) Vezi definitia »

GHICELÍC, ghicelice, s. n. V. ghigilic. Vezi definitia »

ANORÉCTIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de anorexie. (< fr. anorectique) Vezi definitia »

MONOSEMÁNTIC, -Ă adj. (Despre cuvinte) Care are un singur sens. [Cf. fr. monosémantique]. Vezi definitia »

ITÁLO-CÉLTIC, -Ă adj. limbi italo-celtice = grup de limbi din familia indo-europeană cuprinzând limbile italice (latina și limbile romanice, osco-umbriana) și limbile celtice. (< fr. italo-celtique) Vezi definitia »