CONĂCÍRE, conăciri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a conăci; popas. ♦ Găzduire, adăpostire. – V. conăci. Vezi definitia »

ȘTREFUÍRE s. f. v. ȘTREFUI. [DLRM] Vezi definitia »

văpăiére (înv.) s. f., g.-d. art. văpăiérii; pl. văpăiéri Vezi definitia »

tulburare psihicaçonsta in nerecunoasterea fetelor umane familiare,mergand chiar pana la nerecunoasterea propriei fete in oglinda sau fotografii. Vezi definitia »

FERICÍRE, fericiri, s. f. Stare de mulțumire sufletească intensă și deplină. ◊ Loc. adv. Din fericire = printr-un concurs de împrejurări favorabile. – V. ferici. Vezi definitia »