súliță (-țe), s. f. – 1. Lance. – 2. (Olt.) Săgeată. Sl. (slov., cr., pol., rus.) sulica (Miklosich, Lexicon, 903; Cihac, II, 380), cf. mag. szuca. – Der. sulițar (var. sulițaș), s. m. (lăncier); sulițică, s. f. (plantă, Dorycnium herbaceum); însulița, vb. (a împunge, a răni cu sulița). Vezi definitia »

-gnóză, -gnozíe v. gnoseo- Vezi definitia »

FERÚLĂ s. f. 1. (ant.) baston, simbolul demnității sacerdotale. ◊ (mit.) tirs (1.) 2. cârjă episcopală medievală. (< lat. ferula) Vezi definitia »

DUMBRĂVIOÁRĂ, dumbrăvioare, s. f. Diminutiv al lui dumbravă. – Dumbravă + suf. -ioară. Vezi definitia »

TANATOGENÉZĂ s. f. studiu al cauzelor și naturii morții. (< fr. thanatogenèse) Vezi definitia »