ABATÓR, -oare s.n. Clădire unde se taie vitele destinate consumului. Var. (înv.) abatoriu -Din fr. abattoir Vezi definitia »

STĂTĂTÓR, -OÁRE, stătători, -oare, adj. 1.Care stă pe loc, care nu se mișcă, imobil, fix; (în special despre ape) care nu curge. ◊ Piatră stătătoare (și substantivat, f.) = piatra fixă din sistemul celor două pietre ale morii. 2.(Înv.:despre oameni) Cu locuința statornică; stabil. 3. (În loc. adj.) De sine stătător = care poate exista și se poate menține prin propriile sale puteri sau însușiri, care nu depinde de nimeni sau de nimic; independent. – Sta + suf. -ător. Vezi definitia »

REPRESÓR s.m. (Biol.) Factor citoplasmatic având funcția de a inhiba capacitatea de funcționare a unei gene sau a unui grup de gene structurale; frenator. [Cf. lat. repressor – care împiedică]. Vezi definitia »

HAȘURATÓR s. n. instrument pentru trasarea hașurilor. (< fr. hachurateur) Vezi definitia »

BATJOCORITÓR, -OÁRE, batjocoritori, -oare, adj. Care batjocorește. – Din batjocori + suf. -(i)tor. Vezi definitia »