BRUCÍNĂ s. f. Alcaloid foarte toxic, extras din nuca vomică, cu proprietăți și utilizări în medicină și în farmacie. – Din fr. brucine. Vezi definitia »

FLÁMĂ s.f. (Rar) Flacără. [Cf. fr. flamme, lat. flamma]. Vezi definitia »

HANTÉLĂ s. f. greutate din metal compusă din două sfere unite printr-un mâner, folosită pentru gimnastică. (< germ. Hantel) Vezi definitia »

CAPACITANȚĂ (‹ fr.) s. f. Impedanță a unui condensator electric la o frecvență determinată. Vezi definitia »

URSOÁICĂ, ursoaice, s. f. 1. Femela ursului; ursoaie (1). 2. (Reg.) Coș de sobă care trage fumul de la o sobă lăturalnică și îl transportă într-un coș mai mare; coș de nuiele lipite cu pământ, construit deasupra cuptorului, prin care iese fumul până la acoperiș; ursoaie (2). 3. (Reg.) Stâlp sau bârnă de susținere la o construcție; ursoaie (3). – Urs + suf. -oaică. Vezi definitia »