ANORMÁL, -Ă, anormali, -e, adj. Care se abate de la normal; contrar regulilor, normelor obișnuite. ♦ (Despre ființe) Cu infirmități fizice sau psihice. – Din fr. anormal, lat. anormalis. Vezi definitia »

DIENCEFÁL s. n. segment al encefalului sub emisferele cerebrale, între telencefal și mezencefal; creier intermediar. (< fr. diencéphale) Vezi definitia »

HUMERÁL, -Ă adj. al humerusului. (< fr. huméral) Vezi definitia »

DIRECȚIONÁL, -Ă adj. care orientează, care arată direcția. ◊ (despre radio) care emite pe un fascicul puțin divergent; directiv. ♦ antenă ~ă = antenă de emisie sau recepție dotată cu directivitate. (< fr. directionnel) Vezi definitia »

REUMATISMÁL, -Ă, reumatismali, -e, adj. De natură reumatică. [Pr.: re-u-] – Din fr. rhumatismal (după reumatism). Vezi definitia »