STUDIÓ, studiouri, s. n. I.1. Atelier special amenajat în care lucrează pictorii, sculptorii, fotografii etc. 2. Ansamblu de clădiri, de instalații și de amenajări speciale care servește în procesul de turnare a filmelor. 3. Încăpere special amenajată din punctul de vedere al acusticii (și iluminatului) și echipată cu utilajul necesar captării unor programe sonore sau de sunete și imagini, destinată transmisiunii sau înregistrării în vederea unei transmisiuni ulterioare la radio și televiziune. 4. Teatru de capacitate mică, de obicei dependent de un teatru mai mare, destinat prezentării de spectacole în scopul valorificării unor artiști (tineri) sau al prezentării unor spectacole experimentale. II. Divan prevăzut cu o ladă pentru păstrarea așternutului (și cu polițe sau rafturi pentru cărți). [Pr.: -di-o] Vezi definitia »

AÚDIO² adj. invar. Care servește la perceperea auditivă. [Pr.: a-u-di-o] – Din fr. audio. Vezi definitia »

PROFESIO- elem. „profesiune, ocupație”. (< germ. professio-, cf. lat. professio) Vezi definitia »

RÁDIO² I. s. n. 1. instalație de transmitere și de recepție a sunetelor cu ajutorul undelor electromagnetice; aparat de emisie și de recepție folosit în acest scop. 2. sistemul și activitatea de difuzare a programelor prin radio² (I, 1). 3. instituție care dirijează problemele referitoare la radio² (I, 1, 2). II. adj. inv. 1. referitor la radioreceptoare. 2. referitor la emisiunile difuzate prin radio² (I, 1). 3. referitor la radiația electromagnetică. (< fr. radio, germ. Radio) Vezi definitia »

SCOLIO-, -SCOLIÓZĂ elem. „încovoiere, curbare”. (< fr. scolio-, -skoliose, cf. gr. skolios) Vezi definitia »