ANATOMÍE s. f. Știință care studiază structura ființelor (animale sau plante). ◊ Anatomie patologică = ramură a anatomiei care studiază structura patologică a organelor corpului. ♦ Structura unui organ sau a unei ființe. – Fr. anatomie (lat. lit. anatomia). Vezi definitia »

BRONHOSPIROMETRÍE s. f. metodă de explorare a funcției pulmonare prin prelevarea de aer din bronhii. (< fr. bronchospirométrie) Vezi definitia »

ABDÚCȚIE s.f. Mișcare produsă de mușchiul abductor. [Cf. fr. abduction, lat. abductio]. Vezi definitia »

HELIOFOBÍE s.f. Fobie de lumină (solară). [Gen. -iei. / < fr. héliophobie]. Vezi definitia »

PARAMNEZÍE, paramnezii, s. f. Tulburare a memoriei care constă în interpretarea unor realități abia percepute ca pe niște amintiri. – Din fr. paramnésie. Vezi definitia »